How big is Betelgeuse?

Betelgeuse este o stea supergigantă roșie din constelația Orion și cea mai apropiată supergigantă roșie de Pământ. Un studiu din 2020 a estimat că are aproximativ 1,1 miliarde de kilometri în diametru, adică circa 760 de ori lățimea Soarelui. Cifra aceasta reprezintă lățimea suprafeței vizibile a stelei și este nesigură, deoarece distanța până la stea nu se cunoaște cu precizie.

Dimensiune

Stelele nu au o suprafață solidă, iar dimensiunea lui Betelgeuse se estimează pornind de la două lucruri: cât de lată pare pe cer și cât de departe se află. Lățimea ei aparentă a fost măsurată cu precizie prin interferometrie, o tehnică ce combină lumina primită de la mai multe telescoape. Este de aproximativ 42 de miimi de secundă de arc, unde o secundă de arc reprezintă 1/3.600 dintr-un grad. Aceasta este grosimea unui fir de păr uman văzut de la aproximativ 490 de metri.

Distanța este mai greu de stabilit. În 2020, o echipă condusă de Meridith Joyce a folosit modele computerizate ale pulsațiilor lui Betelgeuse pentru a estima raza stelei la 764 de ori raza Soarelui. Rezultă o lățime de aproximativ 1,06 miliarde de kilometri, într-un interval de 0,98–1,22 miliarde, iar steaua s-ar afla astfel la aproximativ 550 de ani-lumină (un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an). Alte estimări o plasează mai departe, la circa 650 de ani-lumină, iar la această distanță aceeași lățime aparentă ar însemna o stea de aproximativ 1,3 miliarde de kilometri în diametru.

Betelgeuse este și o stea variabilă. Pulsează într-un ciclu de aproximativ 400 de zile, așa că suprafața ei se mișcă, iar strălucirea i se schimbă. Dincolo de suprafața vizibilă, are o atmosferă exterioară vastă și întinsă.

Comparații de dimensiune

Betelgeuse este de aproximativ 760 de ori mai lată decât Soarele, care are aproximativ 1,39 milioane de kilometri în diametru.
Dacă Betelgeuse ar lua locul Soarelui, suprafața ei ar ajunge dincolo de orbita lui Marte, la aproximativ două treimi din drumul spre orbita lui Jupiter.
Mai mult de 400 de milioane de sori ar încăpea în ea, ca volum.
Antares, următoarea stea mai mică din explorator și tot o supergigantă roșie, este de aproximativ 680 de ori mai lată decât Soarele, deci Betelgeuse este cu aproximativ o zecime mai lată.
Dacă Soarele ar fi micșorat până la dimensiunea unei mingi de baschet, Pământul ar fi o mărgea de 2 milimetri aflată la 26 de metri distanță, iar Betelgeuse ar fi o sferă de aproximativ 180 de metri în diametru.

Scăderea strălucirii din 2019

La sfârșitul lui 2019, Betelgeuse a devenit vizibil mai slabă, iar scăderea strălucirii a durat câteva luni. Observațiile făcute cu Telescopul Spațial Hubble și cu alte observatoare au arătat motivul. Steaua a expulzat o mare parte din suprafața vizibilă în 2019, într-o erupție uriașă numită ejecție de masă de la suprafață. Materialul avea o masă de câteva ori mai mare decât a Lunii, adică de aproximativ 400 de miliarde de ori mai mare decât masa unei erupții obișnuite de pe Soare.

Pe măsură ce materialul se îndepărta de stea, s-a răcit și a format un nor de praf care a blocat o parte din lumina stelei. Erupția a întrerupt și pulsația de 400 de zile pe care astronomii o urmăreau de aproape 200 de ani. Se așteaptă ca Betelgeuse să-și încheie viața ca supernovă, o stea care explodează, dar astronomii care au studiat erupția au concluzionat că ea nu era neapărat un semn că explozia este aproape.

O stea companioană ascunsă

În 2025, astronomii au anunțat prima observare probabilă a unei mici stele companioane, folosind telescopul Gemini North. Au numit-o Siwarha, ceea ce înseamnă „brățara ei”. Orbitează în jurul lui Betelgeuse aproximativ o dată la șase ani, trecând prin vasta atmosferă exterioară a supergigantei. Alături de Betelgeuse, este minusculă.

În ianuarie 2026, astronomii au raportat o dâră de gaz dens pe care o lasă steaua companioană în timp ce se mișcă prin atmosfera exterioară a lui Betelgeuse. În iulie 2026, Observatorul European Austral a publicat cea mai clară imagine de până acum a stelei companioane, realizată cu Very Large Telescope. Imaginea sugerează că steaua companioană are o masă de două-trei ori mai mare decât a Soarelui. Următoarea ocazie în care va fi cel mai ușor de observat este în noiembrie 2027.