1 micrometru!
O mitocondrie este o structură minusculă din interiorul unei celule, care produce ATP, principala moleculă folosită de celule pentru a transporta energie. O mitocondrie tipică are forma unui bastonaș rotunjit, lung de aproximativ 1–2 micrometri, cu o lățime de aproximativ jumătate din lungime. Un micrometru este o milionime de metru. O singură celulă poate conține sute sau mii de mitocondrii.
Mitocondriile au multe forme și dimensiuni, de aceea dimensiunea lor este dată ca un interval tipic. În majoritatea celulelor sunt bastonașe sau granule late de circa 0,5 micrometri și lungi de 1–2 micrometri, aproximativ cât o bacterie. Desenele din manuale arată adesea o mitocondrie mai mare, lungă de aproximativ 2 micrometri și lată de 1 micrometru. În unele celule, mitocondriile au o lățime de câțiva micrometri și o lungime de până la 10 micrometri.
Mitocondriile își schimbă și ele forma. La microscopul optic se poate vedea cum cresc, se ramifică, se divid și se unesc. În unele celule se leagă într-o rețea ramificată care se întinde pe zeci de micrometri. Din această cauză, este greu de spus unde se termină o mitocondrie și unde începe următoarea, iar numărarea lor este dificilă.
Mitocondriile eliberează energia chimică stocată în glucoză și în alți nutrienți și o folosesc pentru a produce ATP. Acest proces, numit respirație celulară, folosește oxigen și elimină dioxid de carbon ca produs rezidual. Dioxidul de carbon pe care îl expiră o persoană provine din aceste reacții.
Fiecare mitocondrie are două membrane. Cea interioară formează pliuri numite criste, care îi oferă mai multă suprafață pentru producerea de ATP. Celulele care au nevoie de multă energie, cum ar fi celulele musculare, au multe mitocondrii.
Numele provine din cuvintele grecești pentru „fir” și „granulă”, cele două forme pe care le iau mitocondriile. Omul de știință german Carl Benda a introdus acest nume în 1898. În anii 1960, oamenii de știință au descoperit că mitocondriile au propriul ADN și proprii ribozomi, mașinăriile care construiesc proteine.
Când ADN-ul mitocondriilor a fost secvențiat în 1976, s-a dovedit că seamănă cu ADN-ul bacteriilor. Aceasta a susținut teoria endosimbiotică, propusă de Lynn Margulis. Teoria spune că mitocondriile au început ca bacterii care au fost înghițite de o altă celulă și au continuat să trăiască în interiorul ei.