1 metru!
Râma gigantică din Gippsland, Megascolides australis, este una dintre cele mai mari râme cunoscute. Exemplarele adulte au în medie aproximativ 1 metru lungime, iar cea mai lungă cunoscută în 2026 are aproximativ 2 metri. Trăiește doar într-o zonă mică din Gippsland de Sud și de Vest, în statul australian Victoria.
O râmă nu are o lungime fixă. Corpul ei se întinde și se contractă ca un acordeon, iar, după cum este întinsă sau relaxată, lungimea unei râme se poate dubla cu ușurință. Din acest motiv, oamenii de știință consideră greutatea o măsură mai fiabilă a mărimii. Exemplarele adulte cântăresc în medie aproximativ 200 de grame, iar cea mai grea râmă găsită a cântărit până la 400 de grame.
Unele relatări descriu râme gigantice din Gippsland lungi de peste 3 metri. Beverley Van Praagh, om de știință care studiază această râmă de 30 de ani, consideră aceste relatări exagerate. Ele ar putea proveni de la râme măsurate în timp ce erau întinse.
Topografii de cale ferată au găsit primul exemplar cunoscut în anii 1870 și l-au confundat la început cu un șarpe. Frederick McCoy, directorul Muzeului Național din Victoria, a descris în 1878 acest animal ca pe o specie nouă de râmă.
Râma se găsește într-o zonă de aproximativ 400 de kilometri pătrați, și doar în petice răzlețe de sol argilos umed din interiorul ei. Coloniile se găsesc mai ales pe malurile pâraielor și pe pante abrupte orientate spre sud. Râmele trăiesc în galerii aflate de la aproape de suprafață până la 1–1,5 metri adâncime și ies la suprafață doar când sunt scoase din galerii de inundațiile provocate de ploi puternice. O metodă de a găsi o colonie este ascultarea gâlgâitului pe care îl produc râmele când se mișcă prin galeriile lor umede.
Unele râme depun până la 1.000 de coconi cu ouă pe an. Râma gigantică din Gippsland produce un singur cocon mare, de 4–9 centimetri lungime, care conține un singur pui. Puiul are nevoie de aproximativ un an ca să eclozeze și poate avea nevoie de încă mai mulți ani ca să devină adult. Într-un mediu protejat, unele exemplare au trăit 10 ani.
Reproducerea lentă, corpul fragil și capacitatea limitată de deplasare a râmei fac ca o colonie să se refacă greu atunci când solul ei este săpat, se usucă sau se inundă. În 2026, specia este încadrată ca vulnerabilă de guvernul național al Australiei și ca aflată în pericol în Victoria.