500 micrometri!
O amibă este un organism unicelular care se deplasează prin împingerea în afară a unor părți ale corpului. Cea mai cunoscută specie, Amoeba proteus, trăiește în apă dulce și are aproximativ 0,5 milimetri, adică 500 de micrometri, în lățime. Un micrometru este o milionime de metru.
O amibă nu are o formă fixă. Își schimbă forma în timp ce se mișcă, așa că dimensiunea ei se exprimă prin cea mai mare lungime sau lățime. Manualul de biologie publicat de OpenStax descrie Amoeba proteus ca având aproximativ 500 de micrometri lățime. Cartea de referință Protozoology, a lui Richard Kudo, indică pentru ea 600 de micrometri sau mai mult în dimensiunea cea mai mare.
Dimensiunea diferă și de la o specie la alta. Amoeba borokensis, o altă specie din același gen, are 210–545 de micrometri lungime atunci când se mișcă și o medie de aproximativ 370 de micrometri în culturile de laborator.
O amibă se mișcă împingând în afară pseudopode, lobi ai celulei care pot crește de oriunde de pe suprafața celulei. Un pseudopod se fixează de suprafața pe care se află amiba. Restul conținutului celulei curge apoi în el, iar întreaga amibă înaintează.
Pentru a se hrăni, o amibă își înfășoară membrana exterioară în jurul unei particule de hrană, de exemplu un organism mai mic. Membrana se strânge și se desprinde în jurul hranei, care rămâne în interior, într-un săculeț numit vacuolă digestivă. Acolo hrana este descompusă în molecule mici pe care celula le poate folosi. Acest mod de hrănire se numește fagocitoză.
Unele amibe sunt mult mai mari. Amiba uriașă Chaos carolinense are multe nuclee, structurile care conțin ADN-ul unei celule. Amoeba proteus are de obicei doar unul.
Celulele în mișcare ale acestei amibe uriașe au 0,3–3 milimetri lungime, deci cele mai mari au de aproximativ șase ori dimensiunea unui exemplar de Amoeba proteus. Un alt gigant cu multe nuclee, Pelomyxa, poate fi de 10 ori mai mare decât Amoeba proteus.